Viitorul lumii cu AI. O noua speranta sau amenintare?

Prezicerea si anticiparea viitorului au fost preocupari firesti inca din cele mai indepartate timpuri ale istoriei omenirii. Nu e nimic neaparat gresit, aceste activitati fiind legate de nevoia noastra psihologica intrinseca de a cunoaste ceea ce nu stim, ce va fi in timp, sa avem un control asupra faptelor mai pe scurt.

Desigur, exista diferente fundamentale intre a da pronosticuri irelevante asupra viitorului folosind metode dubioase (precum zodiile, ghicitul in zat de cafea si alte asemenea gogomanii), si a incerca sa oferim prognoze bazate pe fapte stiintifice, pe indicatori relevanti si masurabili cum se intampla in economie de exemplu.

Data trecuta am vorbit mai mult despre prezentul AI-ului. In articolul de astazi nu voi oferi o prognoza stiintifica deoarece nu am cunostintele necesare si nici expert in stiinta viitorului nu ma consider (futurology, care are multi reprezentanti de seama precum Alvin Toffler). Insa pentru a porni o discutie tot mai prezenta in spatiul online, vreau sa fac un exercitiu de imaginatie asupra viitorului lumii cu Inteligenta Artificiala (AI). Ceea ce urmeaza sunt doar pareri si idei personale, nu au pretentia unor fapte batute in cuie.

Cum va arata lumea si societatea noastra undeva spre orizontul anilor 2040-2050, dupa aproximativ 20-25 ani de folosire uzuala si aproape nelipsita a AI-ului in cam orice activitate? Va fi mai bine, existand speranta unui viitor in care sa muncim mai putin, sa avem mai mult timp liber? Sau exista o amenintare nevazuta, in care anumite abilitati se vor pierde treptat?

In continuare voi prezenta 2 scenarii, unul pozitiv si unul negativ, deoarece trebuie mereu sa vedem mereu nuantat, ocazie cu care te invit si pe tine sa imi scrii in comentarii sau in privat cum crezi ca va arata lumea la jumatatea secolului cu AI. Hai sa incepem.

Scenariul pozitiv: Lumea super eficienta si relaxata

Suntem in deceniul 2040-2050. Tocmai ne-am trezit, ne-am facut patul, ne-am spalat pe dinti si ne deschidem computer-ul de lucru pentru a incepe o noua zi de munca. Suntem intampinati de o voce extrem de calda si de umana de la asistentul nostru AI care ne intreaba cum am dori sa ne incepem ziua.

Noi raspundem ca pentru inceput vrem sa trecem prin email-uri, mesaje de pe Slack / Teams, sa vedem ce noutati au aparut, dar fara a pierde timpul, si ii cerem AI-ului sa faca o triere a mesajelor, sa ni le rezume pe cele cu adevarat relevante, si sa le stearga pe cele neimportante. Totul e gata in 5 minute.

Apoi tranzitam spre task-urile noastre de lucru. Daca suntem programatori, si avem de lucrat la un feature nou, ii dam documentatia acestuia asistentului AI, acesta o analizeaza in 30 secunde, intelege ce si cum va arata, si porneste implementarea codului cu tot ce trebuie. Noi intre timp ne uitam peste alte chestii, poate vreun bug ce trebuie fixat sau un feedback pasiv-agresiv venit de la vreun client caruia nu ii merge butonul codat (nu de noi fireste) saptamana trecuta.

Ii cerem unei alte instante a AI-ului sau poate vreunui alt tool sa se uite peste bug, sa depisteze root-cause-ul si sa dezvolte un fix. Timpul de lucru, 10 minute cu tot cu o pauza de tigara sau de cafea corespunzatoare.

Pana la ora pranzului, am rezolvat deja 10 tickete de diferite feluri, si facem o pauza de masa bine-meritata. Suntem in grafic cu absolut totul, board-ul cu task-uri ramase restante (numite pentru cei care nu au prins inceputurile IT-ului drept Technical Debt) numara cel mult 3-4 task-uri care pot fi date gata pana la final de saptamana.

In pauza, deschidem AI-ul personal, ii spunem ce am avea pofta sa mancam, acesta analizeaza ofertele de pe principalele aplicatii / site-uri de livrat mancare, ne ofera cele mai bune 2-3 optiuni, noi alegem una, AI-ul da comanda si efectueaza si plata din contul nostru, si ne asteptam mancarea.

Dupa masa, iesim la o scurta plimbare, sa ne mai dezmortim. Nu ne grabim, caci cu task-urile stam extrem de bine, sedintele s-au imputinat serios deoarece AI-ul analizeaza toate prioritatile ce se discutau inainte la Daily si acuma livreaza la inceputul fiecarei zile o lista cu ce ar trebui sa faca fiecare angajat.

Pe strada trecem pe langa o statie de taxiuri unde exista un panou, evident empowered by AI, care ne intreaba daca dorim o cursa cu o masina cu pilot automat. La supermarketul de la colt, intram sa ne luam o paine si un suc, la casa punem toate produsele pe banda pentru scanare, iar un AI ne returneaza totalul si potentialele oferte, ca sa mai reducem din pret.

Parcurile sunt pline de oameni, multi citesc / asculta carti sau podcasturi, copiii se joaca, lumea e mai relaxata caci majoritatea treburilor le fac asistentii AI. In loc sa stea 8-10 ore la birou pentru ca nu ies calculele dintr-un Excel, acuma munca remote e la ordinea zilei, oamenii au timp sa stea cu familiile lor mai mult, multi si-au luat si animale de companie iar business-urile aferente sunt in floare.

Viata pare a fi mai linistita, oamenii mai putini stresati, si economia mai productiva sub aspectul faptului ca nu ne mai pierdem timpul cu chestii aparent banale, precum denumirea unei variabile sau cum se fixeaza un issue software.

Exista timp pentru a invata noi skill-uri, pentru a dezvolta noi pasiuni, AI-ul facandu-le mai accesibile pentru incepatori, precum a canta la un instrument sau a invata sa joci sah decent. Avem agenti AI care ne gestioneaza situatia financiara astfel incat sa economisim mai mult. Fraudele fiscale s-au redus si ele caci totul e digitalizat si automatizat. Traficul si poluarea s-au redus deoarece oamenii nu mai fac navete, si merg mai mult cu bicicleta in timpul liber.

Scenariul negativ: Iluzia productivitatii si cunoasterea superficiala

Tocmai ne-am trezit, ne-am facut cafeaua la espressorul controlat vocal cu AI si ne punem sa citim stirile si noutatile din mass media. Evident, toate sunt scrise cu AI, nimic nu mai trece prin filtrul gandirii critice umane caci aceasta a fost „externalizata” spre agentii AI care verifica ei tot pentru noi, daca o stire e adevarata sau e fake news, ce e bine de propagat mai departe fiind de interes general si ce nu.

Multe stiri sunt scrise destul de prost, multe dezacorduri caci agentii AI nu sunt calibrati pentru gramatica fiecarei limbi. Multe stiri nu sunt decat simple traduceri ale altor articole scrise de AI din alte tari. Opiniile prezentate sunt de fapt compilatii ale unor aberatii izvorate din niste teorii ale conspiratiei ce s-au rostogolit una dupa alta din social media, dar cum oamenii nu mai verifica nimic, nici AI-ul nu le-a considerat nocive.

La scoala profesorul nu mai e deloc relevant. Fiecare copil invata in privat de la un AI. E impropriu spus „invata”, caci orice exercitiu la matematica, orice compunere la romana, orice rezumat la un text de istorie il face AI-ul. Iar replica standard este: „Pai ce rost are sa imi bat capul sa inteleg daca oricum AI-ul le poate face in cateva secunde pe toate?”. Desigur, nu e valabil doar la copii.

Brusc, simti ca parca te doare ceva in zona dreapta a burtii. Evident, nu stii ca acolo e un organ numit ficat, ca la biologie ai folosit un AI care sa iti faca un rezumat automat al corpului uman, ca sa treci clasa. Si ce faci in situatia asta? Deschizi repede telefonul, deschizi agentul AI personal si ii dictezi problema ta (nu ii scrii ca dureaza prea mult, plus ca nici 100% corect gramatical nu mai stii, si vrei totusi ca AI-ul sa inteleaga ce vrei).

Iar AI-ul, bun la toate acuma, iti dezvolta un „diagnostic medical avansat”, iti zice sa iei 5 pastile diferite. Tu, om ascultator ca doar nu ai cum sa il contrazici, executi intocmai. Cateva ore mai tarziu, suni la serviciul de urgenta ca iti este foarte rau.

In alta parte, cineva incearca sa se logheze de pe un browser in contul sau de internet banking, sa isi analizeze cheltuielile, sa vada ce facturi mai are de platit. Introduce credentialele si puf, browser-ul ia crash. Repeta procesul, pateste la fel, apoi primeste un SMS de la banca cu textul ca cineva a incercat sa ii sparga contul si e blocat acuma. Desigur, era un bug extrem de grav ce a fost scapat de compania ce dezvolta acel browser, deoarece codarea, code review-ul si testarea se fac cu ajutorul agentilor AI specializati. Specializati in fail-uri.

Seara, dupa o zi in care am pistonat din greu AI-ul la munca sa ne faca aia si ailalta, vrem sa ne relaxam, ca tot omul. Deschidem o platforma de streaming si avem 3586 de optiuni de filme si seriale generate cu AI. In ele nu mai joaca actorul X sau Y, ci o reprezentare fidela a acestuia facuta de, ati ghicit, AI. E mai ieftin, nu mai trebuie sa inchiriezi masini, avioane si cascadori.

Pe strada, la terase, oamenii stau si cand nu butoneaza telefoanele, discuta intre ei. Si toata lumea se pricepe la orice. Indrazneste sa vina cineva cu o opinie chiar si partial argumentata despre subiectul T, imediat e contrazis: „Pai stai asa, ai intrebat AI-ul? Mie imi spune altceva! Sigur nu ai dreptate.” Chiar daca esti medic cu 40 ani experienta, vine un pacient si iti zice ironic: „Domnu’ doctor, dar sigur spuneti corect? Ca l-am intrebat deunazi si pe Gigel AI si mi-a zis ca sufar de tuberculoza.”

Nu vrei sa pari mai fraier decat prietenii tai, pui mana si intrebi si tu AI-ul. Lumea nu isi mai foloseste gandirea critica (si in general gandirea) ca un skill fundamental. Am externalizat aproape totul spre AI, ca sa avem mai mult timp liber. Si ce facem in timpul liber? Pai, ne luam un personal coach cu care sa facem…..exercitii de gandire critica, sa nu ne atrofiem de tot creierul, ca la sala de fitness pentru sedentarismul omniprezent.

Nimeni nu mai sta sa cerceteze un subiect, sa isi puna intrebari, sa caute mai multe rezultate si sa le discearna pe baza argumentelor prezentate. AI-ul face tot, rezuma tot, gandeste pentru noi. La anul sunt alegeri prezidentiale si parlamentare. Si un anumit partid deja si-a inceput subtil campania cu mesaje bine tintite pe social media, realizate cu AI si adaptate pentru orice om. Fiecare e pe cont propriu.

Intre speranta si amenintare

Cum ziceam si la inceput, aceste 2 scenarii sunt pur fictive, rezultatul unui exercitiu propriu de imaginatie ce inca nu mi-a fost inlocuita de AI. Am incercat sa surprind oarecum la extreme atat partile bune ce AI-ul le va implementa, cat si pe cele negative, unde trebuie sa analizam serios inainte de a lua decizii cruciale pentru noi ca societate.

Nimic nu e doar bun sau doar rau. Iar AI-ul, dincolo de orice, e o tehnologie. Nu e buna sau rea in sine. Doar modul in care alegem fiecare dintre noi sa il folosim ii va acorda valente etice, de „buna” sau „rea”. E ca internetul, il poti folosi ca sa te documentezi, sa cauti carti, sau te poti uita non-stop pe Tik-Tok intr-un doom scrolling nesfarsit.

De aceea invit pe oricine citeste acest articol nu sa imi dea dreptate, nu acesta e scopul. Ci sa isi imagineze fiecare cum ar putea arata lumea noastra la orizontul urmatorilor 20-30 ani cand AI-ul va deveni din ce in ce mai prezent. Adevarul probabil e mai neutru si cu nuante mai diverse, fiind situat sa zicem undeva la mijlocul celor 2 scenarii prezentate mai sus.

Concluzie

Continua sa iti folosesti propria gandire. Nu externaliza absolut totul spre AI. Desigur, invata ce e acesta, invata cum sa il folosesti eficient astfel incat sa te ajute, sa fii mai rapid si mai eficient, sa nu mai pierzi timpul cu chestiile repetitive si plictisitoare. Dar foloseste-l astfel incat tu ca om sa devii mai bun si mai competent, nu el.

Cateva surse interesante (de citit, nu de rezumat cu AI)

Site-ul ai-2027, ce contine o reprezentare vizuala interesanta despre AI si viitor.

Un articol despre viitorul lumii in 2040, cu opinii de la experti din mediul univesitar american.

Despre posibile realitati viitoare asupra lumii si a AI-ului, de la Center for Future Generations, BuiltIn si Ernst & Young Global (EY).