Vremurile pe care le traim cu siguranta ne ofera, si ne vor oferi in continuare, sansa de a vedea si experimenta tehnologii care mai de care mai diverse, sofisticate si inovative. Iar orice tehnologie interesanta nou aparuta pe piata vine la pachet si cu un proces de testare croit corespunzator cerintelor acesteia.

In trecut am mai discutat aici pe blog despre tipuri de testare specifice, precum testarea de performanta, testarea in cloud sau adversarial testing. Astazi vom vedea o alta tehnologie la moda in ultimii ani si testarea acesteia, si anume realitatea augmentata / virtuala.

Ce intelegem prin realitate augmentata?

Mai intai, trebuie sa punem lucrurile in context si sa vedem mai precis despre ce anume discutam in continuare. Conceptul de realitate augmentata se refera la transpunerea realitatii „adevarate” (deci cea fizica, asa cum e ea) intr-o realitate mai mult sau mai putin cosmetizata digital, augmentata, in care anumite straturi ale realitatii (imaginea, perceptia, sunetele, mirosurile etc.) sunt mai mult sau mai putin modificate pentru utilizator, ori se adauga elemente complet noi.

Acest lucru se realizeaza prin intermediul unui device fizic (ochelari, casti, smartphone) care transpune simturile userului in noua realitate, cea augmentata. Prin comparatie, un alt concept asemanator dar cu anumite diferente este cel al realitatii virtuale.

Realitatea virtuala in sens tehnologic se deosebeste de realitatea augmentata prin faptul ca aceasta creeaza un environment complet nou, complet diferit de realitatea existenta, in care pot fi experimentate lucruri complet noi. Aici ne putem imagina de exemplu ca desi stam pe o canapea, in realitatea virtuala suntem intr-un Roller Coaster, sau pe o planeta diferita, deci ceva ce aduce a SF.

Ce presupune testarea AR?

Punerea in practica a realitatii augmentate sau virtuale presupune in plan concret o componenta software, niste aplicatii dezvoltate in mod special care sa (re)creeze noua realitate pe care utilizatorul vrea sa o experimenteze, si o componenta hardware construita special cu anumite functionalitati care sa il ajute pe utilizator sa simta acel nou mediu prin functiile sale senzoriale (simturi): casca de AR/VR, ochelari, console si altele.

Testarea AR ce constituie subiectul articolului de fata se refera cu predilectie la acele aplicatii software care transpun, construiesc, recreeaza si sintetizeaza o noua realitate mai mult sau mai putin schimbata pentru utilizatorul final.

Din acest punct de vedere, ea are la baza verficarea si validarea atat din punct de vedere tehnic, functional si non-functional a capacitatilor software ale aplicatiei de AR respective, cat si validarea cerintelor de business, daca aplicatia livreaza ceea ce s-ar dori de la ea.

Pe langa aspectele tehnice ale aplicatiilor pentru AR sau VR, aici conteaza extrem de mult experienta oferita de aceste noi medii virtuale din perspectiva utilizatorului si cum resimte el noile realitati, augmentate sau complet virtuale.

De exemplu, daca se simte complet si natural transpus in acestea, ce senzatii ii provoaca, daca ii face placere si resimte vreun amuzament sau ii provoaca stimuli nervosi precum migrene si alte senzatii neplacute, toate acestea sunt lucruri ce trebuie avute in vedere si testate prin User Experience testing.

Tipuri de testare a realitatii augmentate

Realitatea augmentata este un proces tehnic destul de complex, care presupune dupa cum am vazut transpunerea realitatii traite intr-o noua realitate ce pastreaza anumite trasaturi iar pe altele le recosmetizeaza.

Un prim tip de testare care trebuie avut in vedere atunci cand testam o aplicatie de AR (presupunem ca avem si echipamentul fizic necesar) este testarea sa functionala, prin care vedem concret, la prima mana, daca si cum functioneaza respectiva aplicatie, daca porneste, daca incarca corect si rapid noua realitate augmentata, si daca o putem customiza in functie de parametrii oferiti.

Un al doilea tip de testare obligatoriu de avut in vedere este testarea de UI. In acest caz verificam detaliile de interfata ale realitatii nou create, sa vedem cum arata, daca se contureaza suficient de clar si credibil pentru user, daca nu sunt imagini sterse sau care se suprapun, deci e important sa fim foarte atenti la detalii, sa incercam sa nu ne scape vreun OZN care are sigla de Audi pe acolo (metaforic vorbind).

Testarea de compatibilitate si de performanta sunt alte 2 tipuri de testare foarte necesare pentru aplicatiile AR / VR, pentru a vedea daca aplicatia respectiva poate fi folosita cu mai multe tipuri de device-uri de AR diferite ca specificatii, si cat de performanta este sub diferite conditii de hardware, cat de smooth se misca si cat de bine se pliaza pe simturile userului, daca reuseste sa ii ofere constant, fara presiuni tehnice, o experienta cat mai convingatoare.

De asemenea, testarea de accesibilitate constituie un alt element fundamental al testarii AR-ului, deoarece ca la orice alta aplicatie software, trebuie sa avem in vedere daca acea aplicatie si acel mediu virtual pot fi usor folosite de cat mai multe categorii de persoane cu dizabilitati de orice fel, ca sa asigure o experienta egala si dedicata tuturor utilizatorilor in fond.

Nu in ultimul rand, nu trebuie neglijat nici aspectul securitatii oferit de realitatea augmentata sau virtuala. Acest lucru, care oricum este general valabil, trebuie sa ne gandim si daca atunci cand ne transpunem in realitatea augmentata, nu exista riscuri ca anumite date personale sa fie accesate de persoane straine, sau sa fie preluat controlul acelei realitati cu scopul de a provoca daune, personale sau de alta natura. Spatiul virtual si realitatea augmentata ar trebui sa ramana lucruri personale, care sa nu fie atinse sau alterate de alte persoane.

Astfel, testarea unui AR este extrem de diversificata, se testeaza toate aspectele sale pornind de la tipurile fundamentale de testare, adaptate desigur specificului AR, si trebuie sa acordam o atentie sporita la detalii, pentru a evita crearea unei experiente neplacute pentru utilizatori.

Erori si defecte specifice in testarea AR

Precum si in cazul testarilor de performanta, de securitate sau a adversarial testing, si testarea aplicatiilor pentru AR / VR presupune existenta unor erori si defecte specifice, corelate cu specificul acestei tehnologii ce a devenit o moda in ultimii ani.

O prima serie de bug-uri specifice realitatii augmentate sunt cele de grafica 3D. Prin aceste bug-uri intelegem de regula acele erori de grafica, randari ce nu se afiseaza corect, imagini neclare sau care nu se integreaza corect in cadrul din realitatea „adevarata”. De exemplu, daca avem o aplicatie de AR in care ni se proiecteaza dinozauri in camera, dar unul din ei este randat fara cap sau fara picioare, atunci vorbim de un bug 3D. Aici intra orice fel de parametru, corpuri, suprafete, luminozitate, care pot altera imaginile augmentate.

O a doua categorie de bug-uri sunt cele legate de senzatiile si miscarile din AR. Aici ne referim la modul in care imaginile proiectate sunt percepute, unele poate sunt prea inerte si nenaturale, altele nu au o miscare naturala in cadrul locului unde ne proiectam AR-ul (in interior sau in exterior, si acest detaliu conteaza fundamental). Tot aici intra si acele probleme de racordare a AR-ului la mediul inconjurator, mai ales daca ne schimbam pozitia si ne deplasam, ceea ce ar implica alte coordonate spatiale, alt cadru natural sau de relief.

O alta categorie de bug-uri pentru AR sunt cele legate de factorii hardware si de parametrii de sistem precum memoria, procesorul, placa grafica sau conexiunea la internet. Dupa cum mentionam si la inceputul articolului, aplicatiile AR depind in mod fundamental de dispozitivele inteligente pe care le folosim pentru a proiecta noua realitate.

Aici conteaza sa vedem daca un anumit device poate fi folosit cu o anumita aplicatie de AR, si daca parametrii de sistem sunt in valori normale, daca nu exista sincope sau bottle necks in experienta userului.

Importanta testarii AR

Testarea aplicatiilor de AR si VR este cel putin la fel de importanta precum testarea unui chat bot AI, prin prisma faptului ca ambele sunt tehnologii extrem de populare in zilele noastre cu multi utilizatori, si implicit riscurile pot fi foarte mari de a le oferi experiente neplacute sau defecte severe, ce trebuie preintampinate de un proces de testare riguros.

AR poate oferi cu siguranta experiente faine, distractive sau chiar inovatoare in termeni de amuzament, learning sau recreere, dar exista si sansa ca daca experienta nu este una optima si bine verificata, sa ofere experiente neplacute pentru simturile userului, sa ii provoace stari de turbulente, si deci sa il faca sa nu mai foloseasca acea aplicatie de AR prea curand.

De aceea, aceasta testare este una foarte importanta, desi nu este cea mai discutata pe bloguri si in forumuri, insa in mod clar insoteste o tehnologie cu multi adepti, si are sarcina sa previna riscurile de bad UX / UI in noilea realitati virtuale.

Concluzii

In incheiere, testarea aplicatiilor de realitate augmentata sau virtuala constituie un tip de testare mai inedita in peisajul general al testarii software, dar care este la fel de importanta precum testarea altor tehnologii la mare cautare si in voga din ultimii ani, precum cloud-ul sau AI-ul.

Testarea AR presupune tehnici si metode specifice, bug-uri caracteristice, si poate fi destul de funny sa iei parte la un asemenea proces, insa nu trebuie sa uitam ca ea are rolul crucial de a oferi in final o experienta de utilizare cat mai coerenta si placuta userilor, care sa ii faca sa isi doreasca sa foloseasca din nou acea aplicatie fara retineri sau constrangeri.

Surse pe subiect

Despre testarea realitatii augmentate gasesti detalii pe QAMadness si pe GeekForGeeks

Detalii despre cum sa testezi aplicatii bazate pe AR

Guideline despre testarea aplicatiilor mobile de AR oferit de NN Group

Un tutorial video cu detalii tehnice despre dispozitivele AR / VR